Prima intrebare mi-o pun chiar mie. De fapt, continui sa mi-o pun.
Pe cand eram copil, ma gandeam cu invidie la oamenii mari, care nu erau obligati sa manance spanac si urzici si care aveau voie sa stea pana tarziu in noapte la televizor. Daca parintii ma trimiteau la culcare tocmai cand incepea cate un film cu extraterestri, ma podideau lacrimile si imi spuneau, cu ciuda: "lasa ca ma fac eu mare!" Anii au trecut si m-am facut mare. Acum, cand imi aduc aminte de acele vremuri, ma cuprinde nostalgia. Timpul trece peste noi toti, dar curgerea lui este atat de inselatoare, incat nici nu iti dai seama cand te trezesti cu parul alb. Oare a existat o zi anume in care din copil m-am transformat in adolescent? Oare as putea face un semn in calendar pe care sa-l arat tuturor, spunand: "iata, la 27.10.1975 eram adolescent si la 28.10 1975 eram adult"?
Ma intreb si acum, cateodata, daca astfel de intrebari pot primi un raspuns. Eu nu l-am gasit.
Asa incepe primul capitol din cartea mea despre multimi, pe care am publicat-o in 2006 si din care mai am si acum vreo 100 de exemplare. Intre timp, am continuat sa ma gandesc la intrebarea asta fara de raspuns. E fain macar sa o formulezi, meditativ.
