Luna în secolul IV

Iar când observi creşterea şi descreşterea lunii, înveţi din diferitele poziţii ale acestui astru că el se învârteşte în apropierea pământului, că este prin firea sa lipsit de lumină, şi că strălucirea şi-o primeşte de la razele soarelui, precum este firesc să se întâmple cu oglinzile, care, atunci când soarele le luminează, nu reflectă propriile lor raze, ci pe acelea ale soarelui, care au însuşirea de a se răsfrânge în corpurile lucioase şi netede.

Negreşit, pentru cel ce priveşte luna, i se pare că strălucirea ei vine din ea însăşi. Dar că lucrurile nu stau aşa, reiese din faptul că atunci când ea stă tocmai în faţa soarelui, toată faţa întoarsă spre noi e luminată. Întrucât [Luna] se mişcă mai repede în spaţiul său de mişcare, ea străbate de douăsprezece ori orbita sa până când soarele a parcurs o singură dată drumul său. Şi iată de ce luna nu este totdeauna luminată în întregime: din pricina desei învârtiri pe cercul său, ea nu rămâne tot timpul faţă în faţă cu soarele, căci acesta face înconjurul drumului său într-un timp mai lung. Dar aşa cum poziţia ei opusă soarelui ne arată luna luminată de razele soarelui pe toată partea întoarsă spre noi, atunci când ea este într-o poziţie înclinată faţă de soare numai jumătatea întoarsă spre soare va fi luminată, în timp ce jumătatea întoarsă spre noi va fi în chip firesc umbrită. După o vreme, lumina trece de la faţa lunii ascunsă soarelui la partea care urmează să se întoarcă spre el, şi trecând pe sub elipsa soarelui, primeşte acum raza pe partea dorsală. Şi astfel, în timp ce partea jumătăţii de sus a lunii e luminată, partea dinspre noi rămâne ascunsă, întrucât luna este prin natura ei lipsită de lumină - şi aceasta se cheamă descreşterea totală de lună.

Dar dacă luna, mânată de mişcare ei proprie, trece iarăşi în partea cealaltă a soarelui, ajungând astfel oblică faţă de razele soarelui, atunci partea care înainte era întunecată începe să lumineze, fiindcă razele soarelui trec de la partea lunii ce fusese luminată la partea întunecată. Vezi, aşadar, ce de lucruri înveţi prin mijlocirea văzului? Dar [simţul acesta] n-ar putea să-ţi înfăţişeze de la sine asemenea lucruri, dacă n-ar exista ceva care vede cu ajutorul ochilor şi care, servind deopotrivă drept călăuză percepţiei simţurilor, pătrunde în lucrurile nevăzute prin mijlocirea lucrurilor văzute. Ce să mai vorbesc de dovezile geometrice, care ne conduc prin mijlocirea unor semne văzute la lucruri spirituale și afară de aceasta atâtea alte [dovezi], din care reiese că puterea spirituală ascunsă în natura noastră iese la iveală prin mijlocirea celor materiale care lucrează în noi?

Sf. Grigore de Nyssa - sec IV